preaplinul
octombrie 18, 2006
cum sunt toate obectele pline in calatoriile lor. d’apai ce mai conteaza ca’i ulcica plina de vin atata vreme cat destinatia ei e gura mare si grea de dinti? si ce mai conteaza ca’i o carte plina de a’uri si b’uri atata vreme cat pana la urma a’urile si b’urile se dedau in cuvinte [aababababbbbaaabb] care tintesc fix irisii?
asa calatoresc plina in fiecare dimineata spre oglinda. si’apoi calatoresc in dus si’n metrou si pe strada si in birou si safari safari safari si se simte domne. se simte ulcica plina, se simte cartea cariata de a’uri si b’uri. ma simt in mine.
si totusi ma poarta de toarte [dracu?] in fiecare zi si nu conteaza ca’s plina. conteaza doar destinatia in care se varsa toatele [gandurile, ideile, vorbele, circumvolutiunile]. ramane mereu doar hulpavul care inghite ce’a avut plinul inainte.
sa ma opresc din calatorie si sa vars in mine pentru mine, asa cum carafa aia [nenoricita!] ar putea [zic] sa verse in ea pentru ea [cere mortu] si cum cartea aia [buchisita] ar putea sa’si inghita a’ii si b’ii.
cand gaseam carti cu literele mancate nu stiam pe cine sa’njur.
