azi e ziua elucubratiilor de pamant. fiti binevenite, zic!

mi-cu-tze, micutze

zice: bleaaaahhh, bleah ce gust are [freshu' din ceva fructe exotice]. bleah [intonatie de nereprodus, greata pe fata, sprancenele adunate'n frunte, colturile gurii lasate].
si’asa’ncepe alta discutie mica. mocanesti discutiile mici. se zbat, plonjeaza, defileaza cu peptul inainte, nu se scobesc [de'ale dracu'] in nas niciodata. sunt corecte si pitice, n’ai de unde sa le’apuci. glumita nu functioneaza niciodata ca sa le scoata din scorojeala. caci ai de le poarta [pe ele, discutiile mici] sunt bufnitele. si bufnitele n’au decat 2 reactii la glumite. fie le inghit aspru si replica e absurda si cu conotatii sexuale [indiferent de glumita, saraca], fie le primesc solemn si incep sa dea explicatii pe marginea voiosiei tale [ceea ce te'adanceste si mai tare in scarba, caci vei fi blocat pe termen nelimitat in explicatii uscate].

si’asa zic [iou acum] bleah la fiecare micime si mi se usuca gingiile asteptand sa se termine sau fug cu treaba in varii colturi. da’ si colturile sunt mici! [ce ma fac?]

preaplinul

cum sunt toate obectele pline in calatoriile lor. d’apai ce mai conteaza ca’i ulcica plina de vin atata vreme cat destinatia ei e gura mare si grea de dinti? si ce mai conteaza ca’i o carte plina de a’uri si b’uri atata vreme cat pana la urma a’urile si b’urile se dedau in cuvinte [aababababbbbaaabb] care tintesc fix irisii?

asa calatoresc plina in fiecare dimineata spre oglinda. si’apoi calatoresc in dus si’n metrou si pe strada si in birou si safari safari safari si se simte domne. se simte ulcica plina, se simte cartea cariata de a’uri si b’uri. ma simt in mine.

si totusi ma poarta de toarte [dracu?] in fiecare zi si nu conteaza ca’s plina. conteaza doar destinatia in care se varsa toatele [gandurile, ideile, vorbele, circumvolutiunile]. ramane mereu doar hulpavul care inghite ce’a avut plinul inainte.

sa ma opresc din calatorie si sa vars in mine pentru mine, asa cum carafa aia [nenoricita!] ar putea [zic] sa verse in ea pentru ea [cere mortu] si cum cartea aia [buchisita] ar putea sa’si inghita a’ii si b’ii.

cand gaseam carti cu literele mancate nu stiam pe cine sa’njur.